Sondaj: Numărul maxim de ore/săptămână pentru programele de masterat.

Numărul maxim de ore/săptămână este de 16 pentru programele de masterat.

Vă rog să vă exprimaţi opinia votand in sondaj, dar si prin eventuale comentarii.

Acest articol a fost publicat în Restructurare planuri de învățământ. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Sondaj: Numărul maxim de ore/săptămână pentru programele de masterat.

  1. Cristian Neculăescu zice:

    Votul meu a fost „nu”
    În plus faţă de comentariul de la
    https://nastasepavel.wordpress.com/2012/06/10/numarul-maxim-de-oresaptamana-este-de-28-pentru-programele-de-licenta/
    care se referă la acelaşi subiect pentru ciclul de licenţă, aş adăuga un calcul scurt, conform căruia cele 16 „ore” sunt, de fapt, 8 activităţi de câte 80 de minute, adică 640 de minute, ceea ce pe săptămână corespunde la v’o 10 ore normale … 🙂
    Sigur că încărcarea, din punct de vedere al numărului maxim de ore pe săptămână ar trebui să fie diferenţiată (de exemplu, pentru licenţă, prin considerarea cursurilor opţionale/facultative, cu o valoare maximă şi pentru ele) (de exemplu, pentru masterat, prin considerarea de margini superioare diferite pentru programe masterale diferite).
    Totuşi, cred că e ceva greşit în modul meu de gândire, pentru că pe mine mă pufneşte râsul numai când mă uit la concluzie:
    licenţă: sub 20 de ore pe săptămână
    masterat: 10 ore pe săptămână

    Cu respect, Cristian Neculăescu

    • Sunt de acord cu cele semnalate de dumneavoastra. Decizia privind durata unei activitati didactice de 80 de minute fara pauza, a fost luata in contextul unui numar mare de studenti si in conditiile in care in anii precedenti o parte dintre spatiile de desfasurare a activitatilor didactice au fost in renovare. Vom face simulari privind corelarea dintre numarul actual de studenti si capacitatea actuala privind spatiilor didactice in vederea trecerii la o activitatye didactica de 2×50 de minute cu o pauza dupa 50 de minute (activitate didactica normala). Nu cred ca in anii viitori numarul de studenti din ASE va creste si nici politica noastra nu trebuie sa fie directionata in acest sens (raportat si la numarul actual de cadre didactice).

      Cu stima,
      Nastase Pavel

  2. Cristian Neculăescu zice:

    Va mulţumesc pentru răspuns. Ceea ce mi-am propus (să semnalez o neconcordanţă) a fost realizat. Eventuala rezolvare a acestei neconcordanţe este un demers care poate afecta multe aspecte ale activităţii ASE şi care implică multe decizii, aşa că simulările de care aţi pomenit ar fi binevenite.
    În ceea ce priveşte numărul maxim de activităţi săptămânale, încerc să mă inspir din ceea ce am citit pe site-urile altor universităţi care oferă specializări de tip economic, ca să obţin câteva principii generale. Scopul acestor principii ar trebui să fie identificarea şi eliminarea expunerii studenţilor la situaţii de tip „patul lui Procust”:
    1. Flexibilitatea programului este importantă, şi ar trebui să includă activităţi obligatorii, activităţi facultative/opţionale şi eventuale activităţi reparatorii (retakes – restanţe).
    2. Aceste activităţi se referă la multiple posibile categorii de studenţi, cum ar fi: studenţi „normali”, studenţi foarte buni „honours” (definiţi de unele programe ca fiind acei studenţi care au început prin a fi normali şi au luat note foarte bune/excelente), studenţi cu restanţe (care sunt expuşi unor nevoi de recuperare),
    3. Nevoile de recuperare/reparare pot exista încă de la începutul programului universitar, şi ar trebui semnalate din timp prin aplicarea de „teste de evaluare iniţială”. Activităţile de recuperare ar putea include şi sesiuni de „private tutoring”, ţinute studenţilor care au aceste nevoi de către studenţi consideraţi capabili să le acopere nevoile (cum ar fi studenţi foarte buni şi/sau studenţi la master sau la doctorat)
    4. Nevoile de recuperare/reparare pot apare şi pe parcursul activităţii, iar programul din ASE mai are nevoie de depanări în această zonă. Aş menţiona, doar cu titlu de exemplu, două situaţii care apar relativ frecvent:
    4.1 Studenţii care nu iau un examen din semestrul 2 sunt expuşi la restanţă chiar la o săptămână după ce au dat primul examen; se pare că timpul este mult prea scurt.
    4.2 Studenţii care au pierdut deja două examene la o materie ar trebui să aibă posibilitatea de a relua încă o dată întregul pachet curs/seminar/laborator pentru acel curs (eventual contra cost suplimentar)
    5. Marginile superioare referitoare la numărul săptămânal de ore ar trebui să fie diferite în funcţie de tipul studentului şi tipul activităţii. De exemplu, unui student foarte bun ar trebui să i se permită înrolarea într-un număr de cursuri opţionale/facultative mai mare decât acelaşi număr pentru studenţii normali. Un asemenea principiu poate intra în contradicţie cu alte numere/condiţii, cum ar fi numărul minim necesar de studenţi pentru a rula un curs, sau cu provenienţa studenţilor (faptul că studenţii înrolaţi într-un curs trebuie să aparţină toţi de aceeaşi facultate).

    O concluzie ar fi că numărul săptămânal maxim ar putea varia între 28-30 de ore şi până la 36-40 de ore, corespunzătoare unor încărcări zilnice de 6-8 ore.

    • In principal, ceea ce spuneti dumneavoastra in acest mesaj inseamna un invatamant centrat pe student (pe nevoile studentului asa cum prevede si legea educatiei). In privinta flexibilitatii programelor de studii, in programele actuale ( si in cel viitoare) avem discipline obligatorii, discipline optionale, discipline facultative si in caz ne nepromovare a examenelor avem restante. Pentru restante, conform regulamentului profesional al studentilor, acestia trebuie sa-si refaca obligatiile pe parcursul semestrului cu studentii de anul viitor. Problema care ar trebui rezolvata se refera la cei care in semestrul 2 au o restanta si aceasta este programata la citeva zile dupa primul examen, neavand posibilitatea sa isi refaca obligatiile de evaluare pe parcurs (o posibilitate ar putea fi sa sustina restanta peste 1 an).

      Cred ca numarul de ore efective de predare si seminarizare nu trebuie sa fie foarte mare, dar trebuie sa marim numarul de ore de studiu individual, mai ales la programele de masterat.

      Cu stima,
      Nastase Pavel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s